Cultura în ADN - GENA POEZIEI
Cultura nu este doar în cărți, tablouri sau partituri. Este în fiecare celulă a ființei noastre. Este codul genetic care ne definește ca națiune, transmis din generație în generație. De la Eminescu la artiștii contemporani, de la Enescu la muzicienii de azi, cultura română evoluează constant, păstrându-și esența în ADN-ul nostru colectiv.
Articol de Theodora Ghiorghiu, 15 Ianuarie 2025, 07:00
GENA POEZIEI
De la versul eminescian la metaforele lui Nichita Stănescu, poezia românească poartă în ea un cod genetic unic. Este gena care a făcut din Bacovia maestrul singurătăților citadine, din Blaga filozoful luminii, din Tudor Arghezi alchimistul cuvintelor între cer și pământ.
În această genă găsim zbuciumul romantic al lui Macedonski și puritatea versului coșbucian, neliniștea existențială a lui Ion Barbu și sensibilitatea Magdei Isanos. Este ADN-ul care transformă cuvântul în necuvânt, care face din vers o punte între realitate și vis. De la sonetele lui Voiculescu până la experimentele lui Gellu Naum, fiecare poet a adăugat o nouă spirală acestui cod genetic.
Azi, această genă continuă să pulseze. În fiecare vers nou, în fiecare metaforă contemporană, descoperim ecoul marilor voci care au dat limbii române dimensiunea ei celestă. Pentru că în ADN-ul nostru cultural, poezia nu e doar literatură - e respirația secretă a limbii române, e rugăciunea laică a sufletului național.
Radio România Brașov vă invită să descoperiți markerii culturali ai genei poeziei. Și noi avem CULTURA în ADN. În fiecare dintre noi există un fragment din ADN-ul culturii române.
