George Călinescu, arhitect al istoriei literare
Opera sa monumentală, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, publicată în 1941, rămâne piatra de temelie a criticii literare românești.
Articol de Radio România Brașov, 08 Ianuarie 2025, 01:08
Născut la București în 1899, George Călinescu reprezintă una dintre cele mai complexe personalități ale culturii române: critic și istoric literar strălucit, romancier, poet, dramaturg și eseist.
Prin scrierile sale am aflat ascunzișurile iubirilor citadine și primele picanterii din viața de familie de la oraș.
George Călinescu a reușit să scoată romanul românesc din mrejele tematicii rurale și să creeze romanul de atmosferă modernă, a cărui acțiune se petrecea la oraș.
„Cartea nunții”, „Enigma Otiliei” sau „Bietul Ioanide” au ca temă comună familia, și tratează și iubirea, căsătoria sau moartea.
Alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu, George Călinescu a fost unul dintre cei mai de seamă critici literari. A realizat studii fundamentale despre mari scriitori români precum Ion Creangă sau Mihai Eminescu, iar după anul 1945, a publicat studii și eseuri privind literatura universală.
A condus revistele „Jurnalul literar” și „Lumea” și ziarele „Tribuna poporului” și „Națiunea”.
Călinescu a revoluționat modul în care privim și înțelegem literatura română, îmbinând rigoarea științifică cu intuiția artistică.
Stilul său inconfundabil, caracterizat prin vervă polemică, spirit critic ascuțit și o capacitate extraordinară de sinteză, a creat școală în cultura română.
Portretele sale literare, în special cele dedicate marilor clasici, sunt ele însele opere de artă, demonstrând că critica literară poate fi și creație în sine.
În ADN-ul culturii române, gena Călinescu reprezintă spiritul critic superior, capacitatea de sinteză monumentală și darul de a transforma critica literară în artă.
La aproape 60 de ani de la dispariția sa, vocea sa distinctă continuă să inspire și să provoace noi generații de cititori și critici literari.
