Otita de piscină, una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite vara
Îmbăierea în piscină, în mare sau în apele lacurilor poate aduce neplăceri precum infecţii şi iritaţii ale pielii, ori infecţii respiratorii sau ale urechilor.
16 August 2023, 14:54
Temperaturile ridicate din ultima perioadă i-au făcut pe mulți să dea o fugă pe litoral sau la ştrandul de lângă casă.
Dar îmbăierea în piscină, în mare sau în apele lacurilor poate aduce neplăceri precum infecţii şi iritaţii ale pielii, ori infecţii respiratorii sau ale urechilor.
„Cele mai frecvente infecții din sfera ORL, care pot apărea după îmbăierea în piscina sau în mare sunt otita externă și furunculul conductului auditiv extern, care reprezintă un proces inflamator localizat la nivelul tegumentului conductului auditiv extern. De obicei sunt de origine bacteriană și mai rar micotică. Cel mai adesea pacienții se prezintă la medic sau la camera de gardă acuzând durere intensă, prurit, iar uneori poate apărea chiar și o secreție urât mirositoare și hipoacuzia. Diagnosticul se bazează pe semnele și simptomele clinice, inspecție și examenul otomicroscopic. Tratamentul este unul local”.
“Este foarte important să avem în primul rând o igienă adecvată a urechii și să evităm ca șamponul sau săpunul să rămân în ureche; să clătim foarte bine urechea și apoi să uscăm cu ajutorul unui prosop sau chiar cu foen-ul. De asemenea, este foarte important să evităm folosirea bețișoarelor, iar atunci când suntem la mare sau la piscină putem folosi dopul de silicon. Astfel, putem evita macerarea tegumentului și supra-infecția acestuia cu flora locală sau din apa murdară”.
Dar îmbăierea în piscină, în mare sau în apele lacurilor poate aduce neplăceri precum infecţii şi iritaţii ale pielii, ori infecţii respiratorii sau ale urechilor.
„Cele mai frecvente infecții din sfera ORL, care pot apărea după îmbăierea în piscina sau în mare sunt otita externă și furunculul conductului auditiv extern, care reprezintă un proces inflamator localizat la nivelul tegumentului conductului auditiv extern. De obicei sunt de origine bacteriană și mai rar micotică. Cel mai adesea pacienții se prezintă la medic sau la camera de gardă acuzând durere intensă, prurit, iar uneori poate apărea chiar și o secreție urât mirositoare și hipoacuzia. Diagnosticul se bazează pe semnele și simptomele clinice, inspecție și examenul otomicroscopic. Tratamentul este unul local”.
“Este foarte important să avem în primul rând o igienă adecvată a urechii și să evităm ca șamponul sau săpunul să rămân în ureche; să clătim foarte bine urechea și apoi să uscăm cu ajutorul unui prosop sau chiar cu foen-ul. De asemenea, este foarte important să evităm folosirea bețișoarelor, iar atunci când suntem la mare sau la piscină putem folosi dopul de silicon. Astfel, putem evita macerarea tegumentului și supra-infecția acestuia cu flora locală sau din apa murdară”.
